Ce mai face Steliana…

Cât a practicat gimnastica de performanţă, Steliana Nistor (22 de ani), medaliată cu bronz la Olimpiada din 2008, a fost considerată una dintre cele mai talentate sportive. Dezamăgită însă de condiţiile din România, după retragere, Steliana a ales calea străinătăţii, fiind acum antrenoare în Norvegia, într-un orăşel de lângă capitala Oslo.

This slideshow requires JavaScript.

Vă mai amintiţi de Steliana Nistor? “Micuţa chinezoaică”, aşa cum era alintată la lot, s-a făcut mare. S-a retras din activitatea sportivă, s-a pus cu burta pe carte şi s-a făcut antrenoare. Dar cum a ales să muncească tocmai în Norvegia? Ne dezvăluie chiar Steliana: “În 2009, m-am retras şi imediat am primit o ofertă de a lucra în Norvegia, de la Ciprian Popescu, un antrenor care activa de mult în acea zonă. La început mi-a fost destul de greu, mai cu seamă în privinţa învăţării limbii. Am urmat cursuri intensive de norvegiană, iar elevele mele m-au ajutat foarte mult să încep să conversez. Acum, după trei ani petrecuţi acolo, pot spune că mă descurc destul de bine”.

Fetiţele sunt înnebunite după ea

Steliana şi-a luat în serios meseria de antrenoare, iar fetiţele pe care le pregăteşte sunt înnebunite după ea: “Mi-aş dori să descopăr aici, în Norvegia, o fată care să-mi calce pe urme. Sunt copile serioase, sincere şi frumoase. S-au ataşat mult de mine, poate şi pentru că sunt aşa micuţă, ca ele”.

Steliana Nistor are însă şi un regret, bineînţeles, legat de ţara natală. “Ştiţi, cel mai rău îmi pare că în România nu am fost respectată. În Norvegia, o fostă sportivă de performanţă, chiar dacă provine din altă ţară, este apreciată de toată lumea. Aici simt că sunt respectată, nu ca în România”.

Sursa: Libertatea

A mai trecut un an…

…și e timpul să-i urăm din nou Stelianei un călduros La Mulți Ani!
Numai împliniri și fericire să ai în calea ta!

E pentru prima dată când văd filmulețul de mai jos și m-am gândit că v-ar plăcea și vouă să o revedeți pe micuța Steliana la nici 14 ani.

Acum o frumoasă domnișoară…

La multi ani, Steliana!

Steliana a ales exilul

Surpriză de proporţii în lotul naţional de gimnastică! Antrenorii Octavian Bellu şi Mariana Bitang au chemat-o luna trecută la Izvorani pe Steliana Nistor (retrasă după JO 2008 din cauza unor probleme medicale), dar sibianca de 20 de ani n-a rezistat decât o săptămână. Acum, Stela a emigrat în Norvegia.

Sportivii de valoare acceptă cu greu ieşirea definitivă din scenă. Unii dintre ei intră în “prelungiri” optând pentru evenimente de retragere – cazul lui Leonard Doroftei, sau a altor mari campioni – în timp ce alţii simt că încă mai deţin atuurile unor come-back-uri în forţă. De cele mai multe ori, tentativele de revenire se izbesc de limitele propriului organism, Cătălina Ponor sau Corina Ungureanu simţind prin toţi porii că dorinţa şi ambiţia nu pot bate durerile.

Reintrat sub zodia celebrului cuplu B&B, lotul naţional de la Izvorani şi-a redeschis porţile pentru o sportivă consacrată în era Nicolae Forminte! “Steliana a stat o săptămână la Izvorani şi a vrut să facă două aparate. N-a reuşit însă să mai rămână, din cauza problemelor la spate şi la mână, aceleaşi pentru care s-a şi lăsat”, ne-a spus ieri Steliana Dovlecel, mama dublei vicecampioane mondiale.

Contract pe un an

Stela s-a întors acasă, la Sibiu, dar nu pentru mult timp, pentru că, între timp, îşi aranjase apele. “De două săptămâni, Steliana a plecat în Norvegia, dar nu ştiu exact cum se cheamă oraşul. Acolo antrenează o grupă de juniori şi are contract pe un an. A fost şi în luna aprilie, dar apoi s-a întors. Vorbesc cu ea pe internet, la telefon şi am grijă de iepuraşul ei, de aici, de acasă”, conchide mama fostei sportive. O alegere menită să îi aducă liniştea şi poate, o mai mare apreciere, într-o ţară unde gloriile sportului au cu totul un alt statut.

Prosport

Steluta in Norvegia

FOTO: crisrusblog.blogspot.com

Romania isi alunga peste hotare tinerii cu capacitati deosebite. Unul dintre tristele exemple e cel al gimnastei Steliana Nistor, cunoscuta in intreaga lume pentru rezultatele obtinute la campionatele mondiale si olimpice. Talentata romanca a plecat saptamana trecuta in strainatate… la munca. Se poate spune fara a gresi ca sibianca a fugit practic din si de Romania! Ea a ales sa renunte la familie, prieteni si la tot ce a realizat in tara, cu speranta ca in Norvegia, tara in care s-a refugiat, va avea sansa la o viata decenta.

“Cine pleaca din tara pentru ca ii e bine? Si ea a primit banii taiati, ca toata lumea. Acum a plecat in Norvegia si antreneaza un grup de fete mici. E tare fericita acolo, face ce-i place si isi primeste banii”, a declarat pentru citynews.ro mama gimnastei, Steliana Dovlecel.

Gandurile de plecare i-au incoltit Stelianei de mai multa vreme. Ea a plecat in primavara in Norvegia, unde se afla acum, a stat doua luni sa vada daca se acomodeaza iar acum a mers cu un contract de munca. Intre timp, ea va reveni la Sibiu sa-si sustina examenele la facultate, unde este inscrisa la ID.

Steliana Nistor are 21 de ani si s-a nascut la Sibiu, unde a inceput sa faca gimnastica la CSU. A fost campiona Romaniei la juniori dupa care a devint campiona europeana la gimnastica dupa ce a intrat in lotul national.

Tanara a adus faima Romaniei peste hotare si a castigat nenumarate medalii la campionalte mondiale de gimnastica. Ultima performanta a Stelianei Nistor a fost in 2008 cand a castigat, alaturi de echipa Romaniei, medalia de bronz la Olimpiada de la Beijing.

Sursa: www.citynews.ro

Campioana mondială de gimnastică, Steliana Nistor a inaugurat o bază sportivă la Sibiu

Fosta gimnastă şi multipla campioană mondială şi europeană, Steliana Nistor a inaugurat arena cu gazon sintetic din curtea Şcolii Generale Numărul 21.

Steliana Nistor a mărturisit celor prezenţi că numai cu eforturi se poate ajunge la performanţă. „Numai după vreo doi ani de zile m-i s-au vindecat bătăturile din palme. Am tras tare ca să ajung să am performanţe şi asta trebuie să facă şi cei mici dacă vor să aibă performanţe notabile” a spus celor prezenţi Steliana Nistor.

La festivitate a participat şi profesorul universitar Florin Motroc de la ANEFS Bucureşti. Terenul care are 40 de metri lungime şi 20 lăţime, a fost apoi gazdă pentru preselecţia de copii la şcoala de fotbal M&M, zeci de micuţi înfruntând ploaia pentru a prinde un loc în echipele de juniori. Vicepreşedintele CJ Sibiu, Ioan Banciu şi deputatul Ioan Cindrea au fost şi ei prezenţi la inaugurea arenei.

Sursa: Adevarul

Frumoasa Steliana

Cris a postat pe blogul ei niste poze superbe cu Steliana. Petru a le vedea, click aici.

Un destin tragic! Steliana Nistor a fost marginalizată!

În 2007, Sibiul devenea capitala culturală a Europei, iar cea mai cunoscută fiică a oraşului, Steliana Nistor (20 de ani), strălucea pe podiumul Mondialului de la Stuttgart, cucerind două medalii de argint (individual şi bârnă). Era anul de graţie al Stelei, dar punctul culminant al carierei o împiedica să fie martora renaşterii culturale, plină de evenimente de soi sau spectacole alese jucate pe malul Cibinului.

La trei ani distanţă, lăcaşul de la poalele Făgăraşului îşi menţine acelaşi spirit şi efervescenţă creativă, deschizându-i larg porţile micuţei, retrasă la finele lui 2008 din cauza durerilor groaznice de la coloană. Acum, Stela e tot timpul acasă. Nu i se mai face dor de Piaţa Mare sau de Podul Minciunilor, nu-şi mai pregăteşte geanta pentru interminabilele cantonamente sau pentru concursurile poziţionate pe diverse meridiane, dar pică fără reacţie în paharul de melancolie când vine vorba de sportul care a purtat-o pe braţe. Şi chiar şi-a păstrat programul de gimnastă, cu obişnuitele tabieturi… gen somnul de după-amiază.

Antrenorii văd, sportivii simt!

E aproape ora trei şi la capătul firului, cu o voce puţin surprinsă, uşor iritată, Stela ne ia parcă la întrebări. “Ce vreţi să mai aflaţi despre mine? Mai bine să nu mai ştie lumea nimic de mine! Oricum, nimeni din sport nu mai m-a sunat de mult timp”, ne întâmpină actuala studentă în anul doi la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Sibiu. Rămânem pe poziţii, aducem în discuţie perioada JO din Beijing şi parcă tindem să ne împrietenim. “Să ştii că mi-e foarte dor de gimnastică şi chiar aş mai fi vrut să continui, dar sunt conştientă că, din cauza durerilor, aş fi putut să-mi risc sănătatea pentru că sacrificiile în gimnastică sunt imense. Ştiţi cum e? Tehnicienii văd, dar sportivii sunt cei care simt! Uite, acum fac Şcoala de Antrenori, la Bucureşti, şi nu-mi rămâne decât să trăiesc cu visul că îi voi putea aduce pe viitorii mei elevi la un nivel pe care l-am atins şi eu. Bine, până acum n-am primit nicio ofertă de antrenorat”, ne mărturiseşte pe un ton ce-i trădează alternativ regretul şi speranţa.

Surplus de kilograme, dureri mai mari

Iar starea ei actuală e perfect justificată, pentru că Nistor face parte din echipa marilor talente ale României, retrase mult prea prea devreme şi mult prea brusc. Iar cum în România sistemul îşi respinge de regulă campionii pe care i-a produs, miniona ardeleancă a ales să trăiască din renta viageră şi să-şi reclădească, la Sibiu, o altă viaţă. “Dar să ştii că şi acum am 44 kg, ca în timpul carierei. Beau numai apă plată, nu mai mănânc ciocolată… Dacă mă îngraş, durerile la coloană le simt mai accentuat. După ce m-am lăsat, ajunsesem şi la 55 kg şi nici nu-mi plăcea cum arătam, dar am ţinut regim. Acum, mănânc mult şi des, dar nu mai mă îngraş. Să vă învăţ secretul meu pentru a mă menţine aşa: întotdeauna mă ridic de la masă în momentul în care simt că tot ar mai intra ceva în stomac!”, zâmbeşte Steliana.

“Mă mulţumesc şi cu ce am strâns”

Poate veţi mustăci, dar silueta actuală o ajută pe micuţa de 1,55 m să răzbată chiar şi în baschet, o adevărată religie în Sibiu, “propovăduită” prin performanţele lui CSU Atlassib. “Joc mereu şi nu lipsesc de la meciurile echipei mele favorite. Alt sport nici nu-mi place”, continuă Steliana. Nu se apropie însă de marea sa iubire, gimnastica, sportul care i-a oferit mai mult satisfacţii sufleteşti: “Sincer, pe plan financiar, nu pot să zic că-s mulţumită cu ce am strâns. Dar, ce să fac… mă mullţumesc şi cu atât”. E declaraţia de bun-simţ a unui fost sportiv de top român, unul care poate n-a fost îndeajuns de valorificat în timpul şi după finalul carierei. Să ne mai mire oare că marile gimnaste pleacă să antreneze peste Ocean!?

“În România de azi e foarte greu să te descurci în viață“, Steliana Nistor, 20 de ani

articol din Prosport

Steliana Nistor: Îmi caut de lucru. Să îmi ocup timpul

Medaliată cu aur la Campionatele Europene de Gimnastică.

A reprezentat România la mondialele din China. Ne-a ţinut cu sufletul la gură în faţa televizoarelor în timp ce evolua la paralele sau la bârnă. De aproape un an s-a retras. Se plimbă prin parcul Subarini, merge în Shopping City şi se întâlneşte cu amicii în Piaţa Mare. După ce 95 la sută din viaţa ei şi-a dedicat-o sportului de talie mondială, Steliana Nistor învaţă acum să trăiască la fel ca orice alt sibian.

Reporter: Ce ai făcut astăzi? Cum a decurs ziua ta?
Steliana Nistor: Astăzi? Până în momentul de faţă numai am dormit. M-am odihnit. Am fost la prietenă, am stat de vorbă puţin cu ea şi în rest nu am făcut nimica. Acum mă duc acasă şi iarăşi dorm.

Rep.: Eşti aşa obosită?
S. N.: Da, sunt puţin obosită! Am fost aseară într-un club.

Rep.: Te opreşte lumea pe stradă când te vede prin Sibiu?
S. N.: Sincer… de câteva luni de zile, nu. Nu mă mai opreşte lumea! Deşi, la început, după ce m-am retras, a fost altfel. Mult mai diferit. Toată lumea care mă vedea, „uai!, Steliana! Steliana!”, acum dacă mă vede cineva şi mă recunoaşte nici măcar nu mai zice nimic. Vă văd, aşa, şi gata!

Rep.: Şi te deranjează? Te văd puţin supărată.
S. N.: Nu! Pe mine nu mă deranjează pentru că aşa cum am fost obişnuită de mică şi învăţată aşa voi fi tot timpul, adică modestă. Nu îmi place să mă dau mare, să-mi dau aere că vai cine sunt eu, sau ceva de genul. Nu! Stau în banca mea, de multe ori mi s-a întâmplat, spre exemplu vroiam să mă duc să mă angajez ca profesoară de sport şi la cine i-am spus numai numele mi-a răspuns că nu te cunosc. Nicio problemă. Eu sunt obişnuită, nu mă doare, nu mă afectează. Dacă vreţi mă angajaţi, dacă nu, nu!

Rep.: Şi te-a angajat? Acum lucrezi?
S. N.: Nu, deşi îmi caut de lucru!

Rep.: Serios?
S. N.: Da, îmi caut de lucru. Să îmi ocup timpul. Decât să mă duc doar la facultate, unde se întâmplă să mai întârzii şi nu este vorba că nu mă primesc profesorii, că mă primesc, dar se mai întâmplă să nu se ţină cursul, sau vreun profesor să aibă vreo problemă…

Rep.: Deci e lejer, ai timp liber mult.
Rep.: Da, este destul de lejer, în sensul că eu sunt şi în al doilea an, nu este foarte greu ce fac acolo, sunt mai puţine materii şi mai constructive, mi se par mie.

Rep.: Păi mai înveţi tu, după atâtea medalii şi premii prin lume, lucruri noi în educaţie fizică şi sport?
S. N.: Da, chiar învăţ multe lucruri noi. Sunt foarte multe lucruri noi în teorie, eu tot ce am făcut în sport a fost practică. Aici e diferenţa că una este când faci şi îţi ştii elementul, ştii dacă poţi să faci, şi alte este teoria, diferă foarte mult de ce am făcut eu până acum.

Rep.: Am văzut, acum puţin timp în urmă, că ai mers prin câteva sate şi comune din Mărginime să cauţi fete care ar putea face gimnastică? De unde până unde?
S. N.: Da, a fost o idee. Am fost prin sate pentru că mi-am propus ca ori de câte ori am ocazia să caut sau să ajut fetiţe ca să pot începe să antrenez.

Rep.: Şi cum ai făcut, ai plecat de capul tău prin sate şi ai bătut pe la porţile oamenilor?
S. N.: Da, am fost eu de capul meu dar nu cum cum zici tu, am fost pe la grădiniţe, mai cunosc şi eu ceva lume de prin Sibiu, oameni importanţi, şi mă mai îndrumă şi ei. Chiar m-a întrebat cineva, îmi zice „tu îţi ocupi timpul cu ceva?” şi eu i-am răspuns „nu!”. Somn tot timpul, direct. Problema mea este că după atâta muncă corpul meu abia acum începe să se acomodeze şi am nevoie de odihnă tot timpul.

Rep.: Încă mai simţi efectele retragerii din sportul de mare performanţă?
S. N.: Da, se simt foarte mult. Eu când m-am retras, anul trecut după Olimpiadă, într-o săptămână m-am îngrăşat cinci kilograme. După aceea iar am mai pus pe mine vreo patru.

Rep.: Şi în cât timp le-ai dat jos la loc? Sau nu le-ai mai dat?
S, N.: Ba, le-am dat jos imediat! Ajunsesem de aveam 55 de kilograme şi acum am 45. Şi am numai un an şi trei luni de când m-am retras. Septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie… patru luni.

Rep.: Unde te vezi peste cinci ani? Rămâi în Sibiu?
S. N.: Nu ştiu, nu ştiu… Deşi multă lume cu care vorbesc îmi spune că oriunde aş pleca, odată şi odată tot în oraşul meu mă voi întoarce. Nu ştiu unde voi peste cinci ani. Nu mai pot să mă gândesc la viitor, la ce voi face. Las timpul să treacă, fac ce mă duce capul, nu mă mai stresez, nu mă mai grăbesc să fac ceva, mai bine nu…

Rep.: Spune-mi câteva locuri frumoase din oraş care îţi plac în mod deosebit, sau pe unde mergi mai des.
S. N.: În primul rând, îmi place foarte mult să merg în mall, Promenada… nu Promenada, pardon!, ce-i acolo, în capăt, unde este Real, Carrefour, acolo…?

Rep.: Sibiu Shopping City?
S. N.: Aşa, acolo îmi place foarte mult să merg, la shopping. Mie îmi plac foarte mult parfumurile şi îmi place aurul.

Rep.: Nu văd să porţi în momentul ăsta vreo bijuterie.
S. N.: Îmi place dar nu prea port pentru că am mâini de muncitoare, nu am mâini de domnişoară! Să revin, îmi place foarte mult să mă plimb prin parcul Subarini, şi îmi mai place să merg într-un singur club din oraş. Am vizitat mai multe cluburi dar îmi place cel mai mult în Union. Şi în rest îmi place să mă plimb prin oraş, pe unde apuc, să mă recreez, îmi mai place să joc Solitare. Jocul ăla mă relaxează cel mai tare, am mai multe jocuri acasă dar de fiecare dacă când vreau să mă joc ceva e Solitare. În momentele alea parcă îmi pun ideile cum vreau eu, pun totul cap la cap, mă gândesc.

Rep.: Ai mulţi prieteni?
S. N.: Nu, am o singură prietenă! Sunt foarte căutată de multă lumea dar nu mă las acceptată. Nu vreau eu. Eu am de învăţat foarte multe lucruri, am de învăţat foarte multe chestii de viaţă, de viaţa de zi cu zi. Şi nu este vorba că mi-e ruşine că poate mă fac de râs sau altceva pentru că dacă îmi pun capul reuşesc, dar am doar 20 de ani. Nu sunt atât de matură şi nu vreau să mă schimb. Nu mă grăbesc.

Performanţe:

Bronz cu echipa României la Jocurile Olimpice de la Beijing în 2008.
Două medalii de argint şi una de bronz la Compionatele Mondiale de la Stuttgart din 2007.
O merdalia de aur, trei de argint şi una de bronz la Campionatele Europene din 2006, 2007 şi 2008, desfăşurate în Volos, Amsterdam şi Clermont.

Meritul Sportiv

Steliana Nistor este născută în data de 15 septembrie 1989 la Sibiu.
Pentru performanţele ei a fost distinsă cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete.

articol din Turnul Sfatului

Campioana Steliana Nistor în căutare de talente

FOTO: Sibiu 100%

5 medalii individuale mondiale şi europene a cucerit Steliana Nistor în toată cariera sa. Fosta gimnastă a ales să termine facultatea refuzând să devină antrenoare în SUA. Acum, medaliata cu bronz olimpic la Beijing împreună cu echipa, Steliana Nistor, îşi împarte viaţa, între facultate, prieteni şi procedurile pe care le impune obţinerea statutului de instructor.

A început gimnastica la patru ani
Steliana provine dintr-o familie destrămată şi are doi fraţi mai mari. Pe lângă necazurile din sală, ea a trebuit să treacă şi peste divorţul părinţilor, şi peste sărăcia care o aştepta acasă. A fost o povară pe care ea a dus-o pe umeri în cei patru ani în care s-a pregătit la Deva alături de lotul olimpic. În plus, înainte cu o lună de Jocurile Olimpice de la Beijing, ea şi-a dat bacalaureatul şi l-a luat cu 8,95. În ciuda tu­turor problemelor, a efortului, a cantonamentelor şi a concursurilor, Steliana Nistor mi-a spus într-un moment de confesiune că gimnastica nu i-a furat copilăria. Aparatul pe care l-a iubit cel mai mult a fost paralelele. Pentru performanţele ei în domeniu, autorităţile din Sibiu au premiat-o.

A pus capăt carierei, prematur
La 19 ani, sibianca a pus capăt carierei din cauza problemelor de sănătate. Începând de la 15 ani, cariera sa a luat drumul retragerii. După ce în 2004 a cucerit titlul european la individual în concursul junioarelor cu un punctaj care îl depăşea pe cel al senioarelor, au urmat accidentarea de la coloană şi operaţia de la genunchi. Aproape un an de zile de pauză. Ce a însemnat pentru ea anul acela? “O mare durere de suflet”. Sufletul omuleţului care abia împlinise cincisprezece ani. “Eram mai mică şi antrenorii au fost cei care au tras de mine. Am pierdut foarte mult timp. Am stat şi accidentarea s-a agravat”, îşi aminteşte de acum fosta gimnastă.
Pe peretele special amenajat în noua locuinţă primită de la Primăria Sibiului stau rafturile cu simbolurile întregii cariere: trofee, medalii, diplome şi poze. Fiecare ascunde o poveste, iar Steliana Nistor nu le încurcă. N-are vreme să mi le spună pe toate. I-ar trebui câteva ceasuri bune. Îi revin însă în minte emoţiile şi bucuria urcării pe podium, dar şi munca şi efortul depus. Mi-a mărturisit că i-a fost foarte greu să se acomodeze noului ritm de viaţă şi lucrurilor pe care acesta le presupune. “Nu-mi cunoşteam propriul oraş. A trebuit să învăţ să circul şi să fac tot ceea ce o persoană de vârsta mea face”. Momentan o preocupă şcoala. Este nerăbdătoare să înceapă anul II al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Sibiu.

În căutare de talente
Ruscioriul, a fost locul în care medaliata cu bronz la Beijing a început căutarea de talente întru devenire în ale gimnasticii. Am însoţit-o pe Steliana Nistor la “Pensiunea Carelor” din localitate, unde i-a testat pe câţiva dintre copiii sătenilor, doritori să facă gimnastică. Şi a început cu încălzirea aşa cum era şi firesc. “Încălzim umerii, rotiri de cap, facem nişte arcuiri: două sus, două jos. Mâinile întinse, picioarele depărtate… Foarte bine!”. A fost primul exerciţiu pe care Steliana Nistor l-a executat în viitoarea sa carieră de antrenor. “Astăzi i-am învăţat câteva elemente de bază şi m-am bucurat foarte tare că au fost alături de mine. I-am întrebat ce vor să facă, şi mi-au răspuns că vor să înveţe să facă gimnastică”. Vrea să devină antrenoare, dar înainte intenţionează să lucreze în calitate de instructor. “Am început să fac toate actele şi o să încep să antrenez. Cel mai probabil de la anul. Până atunci caut copii cu talent, ambiţioşi şi cu dorinţă de a face sport”. Iulian Preda o cunoaşte pe fosta gimnastă de când avea trei ani. Consilierul pe problemele rromilor de la Prefectura din Sibiu îşi doreşte ca fetiţa sa, în vârstă de trei ani, s-o ia pe urmele fostei gimnaste. “Eu sper ca cea mică să aibă talent. Îmi doresc ca Steliana să devină antrenoare şi să ajute şi pe alţi copii să ajungă unde a ajuns ea. Chiar dacă acest lucru presupune sacrificii, nu-mi doresc decât binele copilului”.

Carte de vizită
Născută – 15 septembrie 1989;
Performanţe:
Jocuri Olimpice – 2008 Beijing: 1 bronz cu echipa, locul 5 individual compus, locul 7 paralele;
Campionate mondiale: 2007 Stuttgart – 1 argint individual compus, 1 argint la bârnă, 1 bronz cu echipa; Campionate europene: 2006 Volos – 1 argint cu echipa, 2007 Amsterdam – 1 argint paralele, 1 bronz la bârnă, 2008 Clermont – Ferrand – 1 aur cu echipa, 1 argint la paralele.

articol din Sibiu 100%