Steliana Nistor: Îmi caut de lucru. Să îmi ocup timpul

Medaliată cu aur la Campionatele Europene de Gimnastică.

A reprezentat România la mondialele din China. Ne-a ţinut cu sufletul la gură în faţa televizoarelor în timp ce evolua la paralele sau la bârnă. De aproape un an s-a retras. Se plimbă prin parcul Subarini, merge în Shopping City şi se întâlneşte cu amicii în Piaţa Mare. După ce 95 la sută din viaţa ei şi-a dedicat-o sportului de talie mondială, Steliana Nistor învaţă acum să trăiască la fel ca orice alt sibian.

Reporter: Ce ai făcut astăzi? Cum a decurs ziua ta?
Steliana Nistor: Astăzi? Până în momentul de faţă numai am dormit. M-am odihnit. Am fost la prietenă, am stat de vorbă puţin cu ea şi în rest nu am făcut nimica. Acum mă duc acasă şi iarăşi dorm.

Rep.: Eşti aşa obosită?
S. N.: Da, sunt puţin obosită! Am fost aseară într-un club.

Rep.: Te opreşte lumea pe stradă când te vede prin Sibiu?
S. N.: Sincer… de câteva luni de zile, nu. Nu mă mai opreşte lumea! Deşi, la început, după ce m-am retras, a fost altfel. Mult mai diferit. Toată lumea care mă vedea, „uai!, Steliana! Steliana!”, acum dacă mă vede cineva şi mă recunoaşte nici măcar nu mai zice nimic. Vă văd, aşa, şi gata!

Rep.: Şi te deranjează? Te văd puţin supărată.
S. N.: Nu! Pe mine nu mă deranjează pentru că aşa cum am fost obişnuită de mică şi învăţată aşa voi fi tot timpul, adică modestă. Nu îmi place să mă dau mare, să-mi dau aere că vai cine sunt eu, sau ceva de genul. Nu! Stau în banca mea, de multe ori mi s-a întâmplat, spre exemplu vroiam să mă duc să mă angajez ca profesoară de sport şi la cine i-am spus numai numele mi-a răspuns că nu te cunosc. Nicio problemă. Eu sunt obişnuită, nu mă doare, nu mă afectează. Dacă vreţi mă angajaţi, dacă nu, nu!

Rep.: Şi te-a angajat? Acum lucrezi?
S. N.: Nu, deşi îmi caut de lucru!

Rep.: Serios?
S. N.: Da, îmi caut de lucru. Să îmi ocup timpul. Decât să mă duc doar la facultate, unde se întâmplă să mai întârzii şi nu este vorba că nu mă primesc profesorii, că mă primesc, dar se mai întâmplă să nu se ţină cursul, sau vreun profesor să aibă vreo problemă…

Rep.: Deci e lejer, ai timp liber mult.
Rep.: Da, este destul de lejer, în sensul că eu sunt şi în al doilea an, nu este foarte greu ce fac acolo, sunt mai puţine materii şi mai constructive, mi se par mie.

Rep.: Păi mai înveţi tu, după atâtea medalii şi premii prin lume, lucruri noi în educaţie fizică şi sport?
S. N.: Da, chiar învăţ multe lucruri noi. Sunt foarte multe lucruri noi în teorie, eu tot ce am făcut în sport a fost practică. Aici e diferenţa că una este când faci şi îţi ştii elementul, ştii dacă poţi să faci, şi alte este teoria, diferă foarte mult de ce am făcut eu până acum.

Rep.: Am văzut, acum puţin timp în urmă, că ai mers prin câteva sate şi comune din Mărginime să cauţi fete care ar putea face gimnastică? De unde până unde?
S. N.: Da, a fost o idee. Am fost prin sate pentru că mi-am propus ca ori de câte ori am ocazia să caut sau să ajut fetiţe ca să pot începe să antrenez.

Rep.: Şi cum ai făcut, ai plecat de capul tău prin sate şi ai bătut pe la porţile oamenilor?
S. N.: Da, am fost eu de capul meu dar nu cum cum zici tu, am fost pe la grădiniţe, mai cunosc şi eu ceva lume de prin Sibiu, oameni importanţi, şi mă mai îndrumă şi ei. Chiar m-a întrebat cineva, îmi zice „tu îţi ocupi timpul cu ceva?” şi eu i-am răspuns „nu!”. Somn tot timpul, direct. Problema mea este că după atâta muncă corpul meu abia acum începe să se acomodeze şi am nevoie de odihnă tot timpul.

Rep.: Încă mai simţi efectele retragerii din sportul de mare performanţă?
S. N.: Da, se simt foarte mult. Eu când m-am retras, anul trecut după Olimpiadă, într-o săptămână m-am îngrăşat cinci kilograme. După aceea iar am mai pus pe mine vreo patru.

Rep.: Şi în cât timp le-ai dat jos la loc? Sau nu le-ai mai dat?
S, N.: Ba, le-am dat jos imediat! Ajunsesem de aveam 55 de kilograme şi acum am 45. Şi am numai un an şi trei luni de când m-am retras. Septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie… patru luni.

Rep.: Unde te vezi peste cinci ani? Rămâi în Sibiu?
S. N.: Nu ştiu, nu ştiu… Deşi multă lume cu care vorbesc îmi spune că oriunde aş pleca, odată şi odată tot în oraşul meu mă voi întoarce. Nu ştiu unde voi peste cinci ani. Nu mai pot să mă gândesc la viitor, la ce voi face. Las timpul să treacă, fac ce mă duce capul, nu mă mai stresez, nu mă mai grăbesc să fac ceva, mai bine nu…

Rep.: Spune-mi câteva locuri frumoase din oraş care îţi plac în mod deosebit, sau pe unde mergi mai des.
S. N.: În primul rând, îmi place foarte mult să merg în mall, Promenada… nu Promenada, pardon!, ce-i acolo, în capăt, unde este Real, Carrefour, acolo…?

Rep.: Sibiu Shopping City?
S. N.: Aşa, acolo îmi place foarte mult să merg, la shopping. Mie îmi plac foarte mult parfumurile şi îmi place aurul.

Rep.: Nu văd să porţi în momentul ăsta vreo bijuterie.
S. N.: Îmi place dar nu prea port pentru că am mâini de muncitoare, nu am mâini de domnişoară! Să revin, îmi place foarte mult să mă plimb prin parcul Subarini, şi îmi mai place să merg într-un singur club din oraş. Am vizitat mai multe cluburi dar îmi place cel mai mult în Union. Şi în rest îmi place să mă plimb prin oraş, pe unde apuc, să mă recreez, îmi mai place să joc Solitare. Jocul ăla mă relaxează cel mai tare, am mai multe jocuri acasă dar de fiecare dacă când vreau să mă joc ceva e Solitare. În momentele alea parcă îmi pun ideile cum vreau eu, pun totul cap la cap, mă gândesc.

Rep.: Ai mulţi prieteni?
S. N.: Nu, am o singură prietenă! Sunt foarte căutată de multă lumea dar nu mă las acceptată. Nu vreau eu. Eu am de învăţat foarte multe lucruri, am de învăţat foarte multe chestii de viaţă, de viaţa de zi cu zi. Şi nu este vorba că mi-e ruşine că poate mă fac de râs sau altceva pentru că dacă îmi pun capul reuşesc, dar am doar 20 de ani. Nu sunt atât de matură şi nu vreau să mă schimb. Nu mă grăbesc.

Performanţe:

Bronz cu echipa României la Jocurile Olimpice de la Beijing în 2008.
Două medalii de argint şi una de bronz la Compionatele Mondiale de la Stuttgart din 2007.
O merdalia de aur, trei de argint şi una de bronz la Campionatele Europene din 2006, 2007 şi 2008, desfăşurate în Volos, Amsterdam şi Clermont.

Meritul Sportiv

Steliana Nistor este născută în data de 15 septembrie 1989 la Sibiu.
Pentru performanţele ei a fost distinsă cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete.

articol din Turnul Sfatului

Campioana Steliana Nistor în căutare de talente

FOTO: Sibiu 100%

5 medalii individuale mondiale şi europene a cucerit Steliana Nistor în toată cariera sa. Fosta gimnastă a ales să termine facultatea refuzând să devină antrenoare în SUA. Acum, medaliata cu bronz olimpic la Beijing împreună cu echipa, Steliana Nistor, îşi împarte viaţa, între facultate, prieteni şi procedurile pe care le impune obţinerea statutului de instructor.

A început gimnastica la patru ani
Steliana provine dintr-o familie destrămată şi are doi fraţi mai mari. Pe lângă necazurile din sală, ea a trebuit să treacă şi peste divorţul părinţilor, şi peste sărăcia care o aştepta acasă. A fost o povară pe care ea a dus-o pe umeri în cei patru ani în care s-a pregătit la Deva alături de lotul olimpic. În plus, înainte cu o lună de Jocurile Olimpice de la Beijing, ea şi-a dat bacalaureatul şi l-a luat cu 8,95. În ciuda tu­turor problemelor, a efortului, a cantonamentelor şi a concursurilor, Steliana Nistor mi-a spus într-un moment de confesiune că gimnastica nu i-a furat copilăria. Aparatul pe care l-a iubit cel mai mult a fost paralelele. Pentru performanţele ei în domeniu, autorităţile din Sibiu au premiat-o.

A pus capăt carierei, prematur
La 19 ani, sibianca a pus capăt carierei din cauza problemelor de sănătate. Începând de la 15 ani, cariera sa a luat drumul retragerii. După ce în 2004 a cucerit titlul european la individual în concursul junioarelor cu un punctaj care îl depăşea pe cel al senioarelor, au urmat accidentarea de la coloană şi operaţia de la genunchi. Aproape un an de zile de pauză. Ce a însemnat pentru ea anul acela? “O mare durere de suflet”. Sufletul omuleţului care abia împlinise cincisprezece ani. “Eram mai mică şi antrenorii au fost cei care au tras de mine. Am pierdut foarte mult timp. Am stat şi accidentarea s-a agravat”, îşi aminteşte de acum fosta gimnastă.
Pe peretele special amenajat în noua locuinţă primită de la Primăria Sibiului stau rafturile cu simbolurile întregii cariere: trofee, medalii, diplome şi poze. Fiecare ascunde o poveste, iar Steliana Nistor nu le încurcă. N-are vreme să mi le spună pe toate. I-ar trebui câteva ceasuri bune. Îi revin însă în minte emoţiile şi bucuria urcării pe podium, dar şi munca şi efortul depus. Mi-a mărturisit că i-a fost foarte greu să se acomodeze noului ritm de viaţă şi lucrurilor pe care acesta le presupune. “Nu-mi cunoşteam propriul oraş. A trebuit să învăţ să circul şi să fac tot ceea ce o persoană de vârsta mea face”. Momentan o preocupă şcoala. Este nerăbdătoare să înceapă anul II al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Sibiu.

În căutare de talente
Ruscioriul, a fost locul în care medaliata cu bronz la Beijing a început căutarea de talente întru devenire în ale gimnasticii. Am însoţit-o pe Steliana Nistor la “Pensiunea Carelor” din localitate, unde i-a testat pe câţiva dintre copiii sătenilor, doritori să facă gimnastică. Şi a început cu încălzirea aşa cum era şi firesc. “Încălzim umerii, rotiri de cap, facem nişte arcuiri: două sus, două jos. Mâinile întinse, picioarele depărtate… Foarte bine!”. A fost primul exerciţiu pe care Steliana Nistor l-a executat în viitoarea sa carieră de antrenor. “Astăzi i-am învăţat câteva elemente de bază şi m-am bucurat foarte tare că au fost alături de mine. I-am întrebat ce vor să facă, şi mi-au răspuns că vor să înveţe să facă gimnastică”. Vrea să devină antrenoare, dar înainte intenţionează să lucreze în calitate de instructor. “Am început să fac toate actele şi o să încep să antrenez. Cel mai probabil de la anul. Până atunci caut copii cu talent, ambiţioşi şi cu dorinţă de a face sport”. Iulian Preda o cunoaşte pe fosta gimnastă de când avea trei ani. Consilierul pe problemele rromilor de la Prefectura din Sibiu îşi doreşte ca fetiţa sa, în vârstă de trei ani, s-o ia pe urmele fostei gimnaste. “Eu sper ca cea mică să aibă talent. Îmi doresc ca Steliana să devină antrenoare şi să ajute şi pe alţi copii să ajungă unde a ajuns ea. Chiar dacă acest lucru presupune sacrificii, nu-mi doresc decât binele copilului”.

Carte de vizită
Născută – 15 septembrie 1989;
Performanţe:
Jocuri Olimpice – 2008 Beijing: 1 bronz cu echipa, locul 5 individual compus, locul 7 paralele;
Campionate mondiale: 2007 Stuttgart – 1 argint individual compus, 1 argint la bârnă, 1 bronz cu echipa; Campionate europene: 2006 Volos – 1 argint cu echipa, 2007 Amsterdam – 1 argint paralele, 1 bronz la bârnă, 2008 Clermont – Ferrand – 1 aur cu echipa, 1 argint la paralele.

articol din Sibiu 100%

La mulţi ani, Steluţa!

Azi e o zi specială, e aniversarea Stelianei şi vreau să-i transmit şi în numele vostru multă multă sănătate, să fie fericită şi împlinită şi să îi aibă mereu pe cei dragi alături!

La Mulţi Ani, Steliana!!!

Steliana Nistor promoveaza vaccinarea impotriva cancerului

Cunoscuta gimnasta sibiana Steliana Nistor a pozat alaturi de mama ei in cadrul unei campanii nationale de prevenire a cancerului de col uterin. Alaturi de alte gimnaste printre care Sandra Izbasa si Ana-Maria Tamirjan, Steliana Nistor promoveaza vaccinarea tinerelor pentru prevenirea cancerului de col uterin.

Dispensarele sibiene au fost impanzite de tot felul de afise si brosuri in care gimnastele indeamna tinerele sa nu fie indiferente si sa ceara cat mai multe informatii despre cum isi pot mentine sanatate. Sub sloganul “Afla ce poti. Fa tot ce poti. Protejeaza-te cat de bine poti”, gimnastele incearca sa determine tinerele de pana la 30 de ani, cele mai vulnerabile la virusului HPV care cauzeaza cancerul de col uterin sa isi faca analizele cat mai des si sa ceara informatii legate de riscul dezvoltarii acestui tip de cancer. Gimnasta sibianca nu a vrut sa ofere prea multe informatii legate de participarea ei la aceasta campanie, dar a lasat sa se inteleaga ca este incantata de ea. “Am fost sunata pentru a poza pentru aceasta campanie, singura, dar si alaturi de mama mea si am acceptat cu placere”, spune Steliana. Nu a vrut sa vorbeasca despre onorariul pe care l-a primit. Campania nationala a fost demarata de Fundatia pentru educatie, sanatate si cultura, Federatia Asociatiilor Bolnavilor de Cancer si sprijinita de Federatia romana de gimnastica.

articol din Sibiu Standard

Steliana Nistor: „Am mâncat ciocolată până mi s-a făcut rău“

Retrasă din activitatea competiţională după Olimpiada de la Beijing, campioana mondială de la gimnastică merge la balet, dar s-ar întoarce în competiţii.

Stela, cum te mai simţi?
Cu spatele, deocamdată, nu mai am probleme. Asta şi pentru că nu am mai făcut efort. În schimb, mâna stângă continuă să mă supere. Am făcut tratament la Eforie Nord, dar în zadar. Mă doare continuu, nu o pot folosi la nimic.

Ţi-e dor de sala de gimnastică?
Dacă aş spune că nu, aş minţi. Gimnastica a fost şi este viaţa mea. Merg din când în când la sala de gimnastică din Sibiu, dar nu fac antrenamente propriu-zise. Mă joc, fac mişcare, îmi place să alerg în jurul sălii.

Te tentează să revii la lot?
Deocamdată este foarte greu. Am luat şi în greutate, durerile la mână nu m-ar lăsa să lucrez cum trebuie şi, sunt sigură, dacă aş face din nou efort, ar reapărea şi problemele la coloană. Patru aparate, cu siguranţă, nu aş mai putea face, dar două mi-ar plăcea. Aş putea concura la bârnă şi paralele. Am vorbit însă despre acest lucru cu domnul Stoica (n.r. – Adrian Stoica, preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică), iar dânsul mi-a zis că nu pot reprezenta România pentru numai două aparate.

Ai fost la Europenele din Italia pentru a le încuraja pe fete. Cum ai fost primită?
Nici nu mai vreau să-mi amintesc. Am fost foarte dezamăgită. Am mers acolo pe banii mei pentru a le încuraja pe fete, iar ele nici un bună ziua nu mi-au dat. Zilnic mergeam câte o oră de la hotelul la care stăteam la sala de concurs pentru a le susţine pe fete, dar degeaba. Cu excepţia doamnei antrenoare Lili Cozma, nimeni nu m-a băgat în seamă. Aşa prost m-am simţit… După concurs m-am dus lângă Drăgoi (n.r. – Gabriela) şi Chelaru (n.r. – Diana), le-am pupat pentru ce au reuşit în concurs, iar ele nici măcar un „Ce faci, Stela?“ nu mi-au adresat. Iar această atitudine o au şi acum, întrucât le sun şi nu-mi răspund niciodată. Nu înţeleg de ce se poartă aşa, că nu am avut nimic de împărţit cu ele. Oricum, am zis că voi mai merge la Internaţionale să le încurajez, iar dacă vor continua cu această atitudine, gata, nu mai merg nicăieri. Nici la Sibiu, dacă vor veni la vreun concurs, nu voi mai merge să le văd. Îmi doream să merg la Deva, duminica, atunci când sunt libere, dar ce rost are. Să bat drumul degeaba? O să învăţ să nu mai pun totul la suflet.

Cu domnul Forminte (n.r. – Nicolae Forminte, antrenorul lotului naţional feminin) păstrezi legătura?
Şi dânsul m-a ocolit în Italia şi nu cred că avea motiv. Eu am spus că dau în judecată federaţia, nu pe dânsul. Domnului Forminte i-am reproşat doar că face diferenţe între fete. La Deva există Sandra şi restul. Chiar şi acum, de Paşte, Sandra a fost acasă, iar celelalte au rămas în cantonament. Le-ar fi putut da tuturor fetelor două zile libere, nu doar Sandrei. Dacă domnul Forminte ştia să ţină aproape fetele de valoare, la Beijing am fi avut medalie.

Cum te-ai acomodat cu viaţa de dincolo de sala de gimnastică? Ţi-ai făcut prieteni?
Prieteni nu am. Mama şi fraţii mei îmi sunt aproape şi-mi ajunge. Mă mai văd din când în când cu colege de la gimnastică şi cam atât. La Universitate nu am reuşit să mă apropii de nimeni. Fetele sunt tare rele şi invidioase.

Ce obişnuieşti să faci în timpul liber?
Nu sunt o petrecăreaţă. Mi-e foarte drag că mi-am terminat casa de aranjat şi îmi place să-mi petrec cea mai mare parte din timp aici. Sigur, săptămânal merg cu fratele meu Marian la teatru, la spectacole simfonice sau de balet. Îmi plac foarte tare.

Acum nu mai ai nici restricţii alimentare…
Sigur, acum pot mânca ce şi cât îmi doresc. Asta nu înseamnă că mănânc mult: un sandviş şi o ciorbă sau supă, cam acesta este meniul meu zilnic. Beau multă apă plată, aşa că nu prea mi-e foame. Imediat după ce m-am lăsat de gimnastică am mâncat ciocolată şi îngheţată. Asta până mi s-a făcut rău. Iar de-atunci mi-a trecut. Nu am luat decât patru kilograme de când m-am lăsat: am 49 de kilograme.

Ce ţi-ar plăcea să faci?
Mi-aş dori foarte tare să antrenez. Dar nu în ţară, ci în afară. Visez ca într-o zi să antrenez la Academia de Gimnastică a Nadiei Comăneci, idolul meu în gimnastică. Deocamdată însă nu am primit nici o ofertă. Dar dacă aş primi-o, aş lua avionul cât de repede pot. Oricum, vreau să-i mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să mă realizez în viaţă.

Stelianei Nistor îi e dor de cantonamentele de la Deva, dar nu ar respinge o ofertă de antrenor în SUA.

Articol din Cotidianul

Steliana Nistor revine la gimnastică ?

Acum o jumătate de an, Stela a spus adio sportului de performanţă, dar acum vrea să se întorcă la lot, după ce va scapă de problemele la mână.

Retrasă din sportul de preformanţă după Olimpiada de la Beijing, Steliana Nistor (20 ani) este tentată să revină în gimnastică. Cu ajutorul unui sponsor, fosta vicecampioană mondială s-a deplasat la Milano, locul de desfăşurare al Campionatelor Europene. “M-ar tenta să revin la lot în cazul în care aş scăpa de problemele la mână”, a declarat fosta gimnastă. În urmă cu o lună, Steliana acuza dureri mari la mână: “Tocmai am terminat recuperarea la Eforie Nord. Mai aştept ceva timp şi voi face noi investigaţii. Dacă nu voi mai avea probleme, voi reveni în sală. Îmi este dor de gimnastică, mi-ar fi plăcut să concurez şi eu aici”.

Deşi se află de câteva zile la Milano, Stela nu a apucat să vorbească nici cu Nicolae Forminte şi nici cu fostele sale colege de la lot.

“Domnului Forminte nu am apucat să-i dau nici bună ziua. În ceea ce le priveşte pe fete nu cred că vor să vorbească cu mine. Le-am sunat, dar nu vor să răspundă la telefon”, a încheiat Steliana Nistor.

articol din Cotidianul

Tratament la hotelul lui Copos!

Octavian Bellu, secretar de stat la Ministerul Tineretului şi Sportului, o va ajuta pe fosta gimnastă Steliana Nistor să urmeze un tratament la baza de refacere de la Eforie Nord, care aparţine lui George Copos, patronul Rapidului.

După ce Steliana Nistor a ameninţat, ieri, în Libertatea, că va da în judecată Federaţia de Gimnastică pentru că aceasta nu s-a implicat în rezolvarea problemelor ei medicale, Octavian Bellu ne-a declarat că o va ajuta pe fosta sa elevă: “Steliana mi-a cerut sprijinul şi am trimis-o deja la un medic specialist din Bucureşti. Din câte am înţeles, problemele ei medicale pot fi rezolvate şi în ţară, motiv pentru care o vom trimite la centrul de refacere de la Eforie Nord, care-i aparţine domnului Copos”,
ne-a spus fostul antrenor al gimnastei.

Nicolae Forminte nu comentează

Contactat telefonic de Libertatea, Nicolae Forminte (foto), antrenorul coordonator al lotului olimpic, nu a dorit să comenteze afirmaţiile fostei sale eleve, rezumându-se la a spune că valoarea lotului olimpic poate fi judecată doar de conducerea Federaţiei de Gimnastică.

articol din Libertatea

Dau federaţia în judecată

Retrasă din activitatea competiţională din cauza unor probleme medicale majore, sibianca Steliana Nistor, dublă vicecampioană mondială la gimnastică, a făcut dezvăluiri incendiare despre modul în care antrenorul coordonator Nicolae Forminte făcea favoritisme în cadrul lotului, explicând, totodată, de ce intenţionează să dea în judecată Federaţia Română de Gimnastică.

Libertatea: Steliana, care este starea ta de sănătate în clipa de faţă?

Steliana Nistor: Am fost la un consult medical la Bucureşti, deoarece am mari dureri la mâna stângă. Medicii mi-au spus că este vorba despre o necroză, care se pare că se va vindeca în timp, dar numai după ce voi urma un tratament adecvat.

În afară de aceste dureri la mână, pe vremea când făceai gimnastică aveai mari probleme şi cu spatele. Le mai resimţi şi azi?

Chiar şi acum, după ce m-am retras din gimnastică, se mai întâmplă, în special dimineaţa, să rămân înţepenită ore întregi. Au fost zile în care din cauza durerilor nu am putut merge la facultate. În timpul Jocurilor Olimpice am putut concura doar pentru că am făcut în interval de o săptămână nu mai puţin de 7 infiltraţii.

Federaţia de Gimnastică te-a sprijinit în vreun fel?

Tot timpul m-am simţit dată la o parte. Mi-au închis uşile de fiecare dată. Ei au ştiut tot timpul că am probleme de sănătate şi nu au făcut nimic pentru a mă ajuta. Am strâns din dinţi şi am mers mai departe, făcând antrenamente pe durere. L-am rugat pe domnul Adrian Stoica să mă ajute ca, măcar după ce am terminat gimnastica, să pot comenta şi eu Campionatele Naţionale. Am rămas doar cu promisiunea. Nu pot să cred că cineva se poate folosi de un sportiv ca de un obiect, iar apoi să-l arunce la gunoi ca pe o măsea stricată. Am discutat şi cu mama şi mă gândesc foarte serios să acţionez federaţia în judecată. Poate doar aşa, cei de-acolo vor înţelege că viaţa noastră este foarte importantă.

Ai încercat să baţi şi la alte uşi?

Singurele persoane din partea cărora am primit un sprijin real au fost doamna Mariana Bitang şi domnul Octavian Bellu. Datorită dânşilor am putut să ajung la medicul care m-a consultat. Sunt oameni deosebiţi. Nici nu mă aşteptam să primesc un ajutor atât de mare din partea dumnealor, mai cu seamă că nu i-am avut antrenori.

De multe ori ai spus neoficial că ţi-ai fi dorit ca Mariana Bitang şi Octavian Bellu să fie antrenorii tăi. De ce?

Aşa este. Sunt convinsă că dacă dânşii erau antrenorii mei, eu aveam azi medalia de aur la Jocurile Olimpice, la individual compus. Ar fi ştiut să mă pună în valoare aşa cum trebuie. Nu ar mai fi trebuit să stau să plâng pentru locul cinci. Şi echipa ar fi arătat altfel.

Adică?

Păi, după Jocurile Olimpice din China, domnul Forminte a spus că echipa merita locul trei. Eu cred că am ocupat acest loc cu mult noroc. Dacă rusoaicele nu greşeau, ele erau cele care urcau pe podium. Echipa noastră nu s-a pregătit îndeajuns de bine. Dacă fetele ar fi muncit mai mult, ne băteam de la egal la egal cu echipa Chinei pentru primul loc.

Ai avut discuţii în contradictoriu cu antrenorul Nicolae Forminte?

Nu pot spune că am avut astfel de discuţii, dar domnul Forminte făcea mari diferenţe între Sandra Izbaşa şi celelalte fete. Sandra era preferata dânsului. Îmi aduc aminte că, înainte de fiecare concurs, mie îmi spunea doar că trebuie “să-mi ţin chiloţii pe mine”, iar cu Sandra discuta mereu altfel. Chiar şi la Deva se întâmpla acest lucru. Dacă dânsul ne-ar fi acordat tuturor o atenţie egală, probabil că şi echipa ar fi avut un alt rezultat la Olimpiadă. Eu, dacă după un concurs mulţumeam în faţa presei mamei mele şi antrenorilor pentru că am reuşit să obţin un anumit rezultat, aveam discuţii cu domnul Forminte, în vreme ce Sandra le mulţumea doar părinţilor ei şi nu i se întâmpla nimic.

«Existau mari invidii între fete»

Cum te înţelegeai cu celelalte fete?

Din păcate, existau mari invidii între noi.

Ai vorbit cu Nicolae Forminte înainte de a te retrage?

Mi-a spus doar că ar fi mai bine pentru mine să fac acest pas. Dacă m-ar fi încurajat să rămân, nu aş fi renunţat la gimnastica de performanţă.

Vrea să urmeze un tratament în ţară

Steliana nu ţine să-şi trateze neapărat în străinătate problemele de sănătate pe care le are cu mâna şi spatele: “Am discutat şi cu domnul Bellu şi am înţeles că aş putea face acest tratament şi în ţară. Problema e că, în afară de dânşii, nu am primit nici un sprijin din partea altcuiva”, a mai spus fosta gimnastă.

A câştigat 62.000 de euro

Chiar dacă nu se poate considera o fată bogată de pe urma câştigurilor obţinute din gimnastică, Steliana Nistor spune că duce un trai normal. “Am o rentă care este destul de bună, iar în cei 15 ani de gimnastică am câştigat aproximativ 62.000 de euro şi un miliard şi jumătate de lei vechi”, a declarat tânăra pentru Libertatea, adăugând că a primit din partea oficialităţilor sibiene un şi apartament ANL, pentru care plăteşte chirie.

articol din Libertatea

Steliana Nistor: “Nu sunt săracă!”

Deşi s-a retras din activitatea competiţională după JO de la Beijing, Steliana Nistor continuă să aibă probleme de sănătate. Fosta gimnastă a vrut să se opereze în Canada, însă a fost convinsă de Mariana Bitang şi de Octavian Bellu să se trateze în ţară.

Steliana are dureri mari la mâna stângă, fiind diagnosticată cu necroză, o boală specifică sportivilor de performanţă. Cum tratamentele nu şi-au făcut efectul, ea a luat în calcul şi varianta unei operaţii în Canada, iar fanii ei din întreaga lume au început să adune bani ca să o ajute. În ţară i-au fost alături Mariana Bitang şi Octavian Bellu, prin intermediul cărora a ajuns la doctorul Cătălin Cârstoiu, de la Spitalul Universitar. Acesta i-a spus că nu are nevoie de operaţie, iar Bitang şi Bellu au convins-o să se trateze în ţară. “Am început să mă obişnuiesc cu durerea. Fac kinetoterapie, dar poate dura încă un an până la ameliorare”, spune fosta medaliată olimpică, mondială şi europeană, care în prezent este studentă la Educaţie Fizică, în Sibiul natal. Până luni, prin intermediul site-ului steliana-nistor.net, se strânseseră 579,55 de euro, însă sportiva le-a cerut administratorilor să oprească colectarea de fonduri şi să dea banii înapoi.

Prejudiciu de imagine
Cazul ei a ajuns în paginile ziarelor, însă Steliana este nemulţumită că vorbele i-au fost răstălmăcite, iar imaginea ei are de suferit. “Am decis să nu mai dau interviuri, pentru că s-au spus multe neadevăruri, că am cerut bani de la fani sau de la gimnasta chineză Cheng Fei. S-a scris că nu am bani de facultate, când eu am intrat la fără plată. Am rentă viageră, chiar dacă banii nu au venit încă, locuiesc într-un apartament primit după Olimpiadă de la autorităţile din Sibiu şi nu trăiesc în sărăcie, cum s-a lăsat să se înţeleagă”, a spus Steliana Nistor.

articol din Jurnalul National

„Am nevoie de mână!“

Foto: Prosport

Retrasă de şase luni din activitatea competiţională, dubla vicecampioană mondială Steliana Nistor (19 ani) trece prin momente grele. Diagnosticată cu necroză la mâna stângă, ea face fizio-kinetoterapie şi strânge bani pentru a se trata şi în Canada. „De cinci luni mâna mea e la fel, nu mă pot folosi de ea nici măcar la facultate. Este umflată şi mă doare rău. Încerc să o mai forţez, să mă folosesc de ea, dar mi-e foarte greu”, explică Stela. Stabilită acasă, la Sibiu, fosta sportivă vine cu regularitate la Bucureşti pentru control medical, la doctorul Cătălin Cârstoiu, de la Spitalul Universitar. „Am vorbit cu un fost antrenor de la Sibiu, care e stabilit în Canada şi care mi-a zis că sunt doctori buni acolo şi că pot merge să mă tratez. Acum încerc să adun nişte bani şi să plec acolo. Am nevoie de mână şi poate că au alte metode”, se arată optimistă Stela.

Bellu e rezervat

Secretarul de stat Octavian Bellu, care, alături de Mariana Bitang a trimis-o pe Stela la cei mai buni doctori, este sceptic. „Plecarea aceasta în Canada se face la recomandarea medicului, după ce s-au epuizat toate metodele, nu poţi să pleci că aşa a sfătuit-o nu ştiu cine. Am înţeles că a făcut 10 zile tratament şi este dezamăgită că nu sunt rezultate. Pentru asta e nevoie de timp, trebuie să faci o perioadă, apoi pauză şi iar reiei. Sunt soluţii şi în ţară, nu înţeleg de ce această dorinţă de a merge tocmai în Canada”, a explicat Bellu, care a precizat că, cu acest fel de boli profesionale, apărute din cauza uzurii, se confruntă şi canotoarele.

Trăieşte din economii

Problemele de sănătate nu sunt singurele cu care se confruntă Steliana, la acestea adăugându-se şi cele financiare. Deşi şi-a depus încă din luna septembrie dosarul pentru renta viageră, ea aşteaptă şi acum primii bani. „Trăiesc din ce-am câştigat la Olimpiadă şi am o bursă de la facultate. Mă descurc cum pot, dar e greu”, spune ea.

Există mai multe feluri de necroză. Necroza înseamnă moartea unei celule sau a unui ţesut organic din cauza lipsei de vascularizare. Termenul este destul de general pentru că există mai multe feluri de necroză, în funcţie de cauzele care au determinat-o.

articol scris de Mirela Basescu in Prosport