Steliana Nistor – “Suferă acum si trăieste restul vietii ca un campion!”

tumblr_mdcld8w7XU1rfq3wxo2_500Multiplă campioană europeană şi mondială, Steliana Nistor este născută în data de 15 septembrie 1989 la Sibiu.
Pentru performanţele ei a fost distinsă cu Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete.
În prezent este studentă  la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Ştiinţe, Educaţie Fizică şi Sport, profilul AP (Antrenament şi Performanţă), în anul II de master.

Performanţe:

-bronz cu echipa României la Jocurile Olimpice de la Beijing în 2008;
-două medalii de argint şi una de bronz la Compionatele Mondiale de la Stuttgart din 2007.
-o medalie de aur, trei de argint şi una de bronz la Campionatele Europene din 2006, 2007 şi 2008, desfăşurate în Volos, Amsterdam şi Clermont.

Ce mai face Steliana Nistor?

 Aşa cum am mai spus lumii, fac foarte bine, mă bucur de viaţa din România şi de timpul pe care eu mi-l petrec împreună cu prietenii , de studiile pe care le-am început din anul 2008 până în prezent, şi astept cu nerăbdare să plec din nou în Norvegia, deoarece acolo mă simt foarte bine şi mult mai respectată decât în oraşul meu natal. 

Referitor la revenirea ta în țară, vrem să ştim de ce actualmente te aflii încă aici?
Chiar mă bucur că am ajuns la acest subiect de discuţie, deoarece doresc din suflet să le mulţumesc oamenilor care m-au ajutat şi totodată au inţeles că gimnastica este pasiunea mea în viaţă, şi acest lucru m-a ajutat să-mi creez o bună experienţă în profesia de antrenor,  şi bineînţeles m-am întors  pentru a-mi termina cu brio studiile pe care le-am început la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. 

Ce te-a determinat să pleci? Care au fost principalele motive?
Am plecat să profesez în altă ţară, pentru că mi-am dorit să devin antrenoare! Acest lucru a fost posibil datorită  lui Ciprian Popescu care la acea vreme a fost prima persoană care mi-a acordat  sprijinul necesar, care mi-a oferit o punte de acces către ceea ce eu îmi doream să fac. Prima ofertă  a venit din partea  dansului, acesta fiind antrenor principal la un club de gimnastică din Norvegia. L-am simtit un om de încredere, şi datorită lui am ajuns să antrenez în clubul Drammen, unde mi-am format un început de experienţă ca antrenor, iar datorită lui am ajuns ceea ce sunt astăzi.
De când am plecat, am fost mult mai bine văzută, mult mai respectată şi apreciată pentru tot ce am făcut în întreaga mea carieră sportivă. În România mi-a lipsit, în primul rând, aprecierea din partea municipiului Sibiu. 

Care a fost momentul în care te-ai simţit neapreciată din partea muncipiului Sibiu?
În anul 2008, mi s-a oferit din partea Consiliului Local Sibiu, un apartament ca semn de apreciere a performanţelor sportive reuşite. La vremea respectivă, m-am simţit mândră ca mi s-a oferit o locuintă pe meritele mele sportive şi am fost recunoscatoare muncipiului Sibiu, însă foarte trist, dupa 4 ani jumate m-am trezit cu un aviz de evacuare din care sa aflu că defapt  mi se oferise un apartament pe caz social in chirie. Din păcate am fost nevoita să părăsesc acel apartament, iar acest lucru m-a facut să mă simt ca ultimul om si să mă simt neapreciată.

Care este diferenţa între România şi Norvegia ? De ce tocmai Norvegia?
Sistemul norvegian se distinge în primul rând prin faptul ca ei pun mai mult accent şi acordă  mai multă importanţă şcolii, la ei scoala este principalul obiectiv până încep să munceasca, şi după aceea sportul. Şi aşa cum am mai spus, am ales Norvegia pentru că aceasta a fost prima mea ofertă şi pentru că acolo m-am simtit mult mai respectată si apreciată.

Ce categorii de vârste ai antrenat până acum?
De când am început cariera mea de antrenor şi până în prezent, am antrenat copii (fete şi baieţi) intre 3 si 15 ani.

Care mai este starea ta actuala de sănătate?
Nu am de ce să mă plâng în privinţa asta, şi pot să spun că mă simt bine, şi normal că este inevitabil să nu mai apară mici dureri câteodată, după efortul depus atâţia ani la rând.

Dacă ai putea da timpul înapoi, ce ai schimba?
Sincer, nimic, deoarece mă simt foarte împlinită cu mine însami , şi nu-mi pare rau de  nicio clipă pe care am petrecut-o şi am trăit-o în sala de gimnastică timp de 15 ani. Evident că şi şcoala este un lucru foarte important în viaţă, însă nu regret că am ales să-mi dedic viața sportului.

Care a fost obiectivul tău până în prezent?
Obiectivul meu a fost să muncesc, să nu renunţ, să sufăr şi mi-am spus dintotdeauna ‘suferă acum şi trăieşte restul  vieţii ca un campion’.

Ce mesaje ai pentru viitoarele speranţe ale României?
Îmi doresc ca viitoarele speranţe ale României, să fie muncitoare, puternice, perseverente şi să se dedice acestui sport, deoarece gimnastica creează o cultură bogată în viaţa de zi cu zi, ajută în dezvoltare si in educaţie şi bineînţeles, reuşita o poţi avea numai  prin muncă şi perseverenţă, daca nu munceşti nu ai cum să îţi dezvolţi un caracter puternic şi frumos. Multă sănătate, ambiţie şi să asculte de antrenorii lor.

Unde te vezi peste 10 ani?
O întrebare cât 10! Ce pot să spun mai mult decât că degeaba îmi fac planuri, atâta timp cât doar Dumnezeu îmi ştie drumul vieţii, şi el este singurul care îmi călăuzeşte paşii.
Ioana Popescu pentru newsletter.ulbsibiu.ro

Stela and her girls

media_136517147939798400

La multi ani!!!!

La multi ani, Stela!

Sa ai parte de tot ce-i mai bun in viata!

Ne este dor de tine!

Steliana Nistor – “Dacă aş avea o uşă deschisă din partea municipiului Sibiu cu siguranţă că aş reveni acasă”

O multiplă campioană europeană şi mondială între 2006 şi 2008 a ales să părăsească România pentru că aici pur şi simplu nu a reuşit să îşi găsească de lucru ca antrenoare. Gimnasta Steliana Nistor este de mai bine de doi ani plecată în Norvegia, acolo unde a fost primită cu braţele deschise şi pregăteşte viitoarele talente ale nordicilor.

Steliana a vorbit cu Prosport într-un interviu acordat acasă la Sibiu despre trăirile şi problemele de care s-a lovit în ultimii ani, de când a renunţat la cariera de gimnastă din cauza unor probleme medicale.

De ce ai ales să mergi în străinătate?
Am plecat să profesez în altă ţară pentru că mi-am dorit să devin antrenoare. Acolo este mult mai bine. De când am plecat am fost mult mai bine văzută, mult mai respectată şi apreciată pentru tot ce am făcut în întreaga mea carieră sportivă. În România mi-a lipsit în primul rând aprecierea din partea municipiului Sibiu pentru că am concurat la toate campionatele posibile de la judeţene pânâ la Jocurile Olimpice. Am încercat să mă angajez ca şi suplinitor la clubul CSS Sibiu şi mi s-a spus că nu se poate.

Unde antrenezi în Norvegia?
Pentru început am antrenat copii cu vârste de la 4 ani la 14 ani. Am lucrat un an jumătate, după aceea am fost nevoită să îmi dau demisia din anumite circumstanţe. Acum lucrez lângă capitala Oslo, la aproximativ 20 de kilometri. Am la pregătiri copii cu vâste de la 6-7 ani până la 14-15 ani, şi fete şi băieţi.

Vin copiii la sport?
Ei sunt foarte interesaţi în primul rând să facă sport. Nu neapărat performanţă. Pentru ei e important să aibă activitate sportivă. Ca şi societate oamenii sunt mult mai calculaţi şi mai ok. Am încercat să fac diferenţa între sistemul nordic de pregătire sportivă şi cel de aici. E mult mai bine acolo, copiii sunt mult mai calculaţi şi îşi dau interesul în orice fac. Şi din punct de vedere material este mult mai bine, chiar dacă taxele sunt foarte mari.

Te-ai întoarce în ţară?
Dacă aş avea o uşă deschisă din partea municipiului Sibiu cu siguranţă că aş reveni acasă. Pot să spun că gimnastica nu e foarte bine văzută ca în România sau în China. Sportul însă în general este altfel perceput, există interes.

România participă la Jocurile Olimpice cu o echipă schimbată. Ce şanse are la medalii?
Eu am încredere în fete. Am încredere în domnul Bellu şi doamna Bitang, chiar dacă am un mare regret, şi anume acela că nu am fost antrenată de ei. Le doresc tot binele din lume şi am încredere că se vor întoarce cu medalii de la Jocurile Olimpice.

Cunoşti componenţa echipei României. Crezi că poate fi Cătălina Ponor locomotivă pentru echipa României la Londra?
Pot să zic că toată lumea se bazează pe Cătălina Ponor, dar mai sunt şi alte gimnaste care fac parte din echipa României. Să nu uităm de Izbaşa, Iordache, Chelaru, Bulimar şi celelalte două rezerve. Eu le spun să nu se lase şi să lupte până la capăt, să vină acasă cu capul sus. Adversarii României cred că vor fi aceeaşi, SUA, China şi Rusia.

Cât mai stai în Norvegia?
Depinde de sistem şi cum o să meargă mai departe lucrurile acolo. M-aş întoarce dacă aş avea sprijin aici. Am aşa un regret că din 2006, când am fost aleasă cea mai bună sportivă din Sibiu, mă aşteptam să fiu numită măcar cetăţean de onoare şi nu să stau într-o locuinţă socială pe care nu pot să o cumpăr, nu pot să o vând şi nu pot să fac nimic cu ea.

Medaliată olimpică la Beijing cu echipa

Steliana Nistor a fost componentă de bază a echipei României la Jocurile Olimpice de la Beijing, care a terminat pe treapta a treia a podiumului.

Sibianca a obţinut mai multe medalii importante la competiţiile de anvergură. Cel mai important rezultat a fost titlul de vicecampioană a lumii în 2007 (Stuttgart) la individual compus. În Germania, Steliana a mai obţinut un argint la bârnă şi un bronz cu echipa.

În palmaresul ei mai figurează o medalie de aur la Europeanul de la Clermont Ferrand (cu echipa, 2008), plus alte patru distincţii la trei CE.

Sursa: ProSport

Steliana a fost alături de fete!

FOTO: Libertatea

Sâmbătă, 7 iulie, la Patrulaterul organizat la Sala Polivalentă, fetele au avut susținătoare de seama: Daniela Silivaș, Celestina Popa, Andreea Răducan, Dana Druncea, Andreea Grigore și Steliana Nistor.

Steliana s-a întors din Norvegia pentru câteva zile pentru a fi alături de fete și pentru a-și vedea familia și prietenii.

Steliana a declarat pentru Ziarul Libertatea:

Mi-au lipsit oamenii, obiceiurile şi viaţa de aici. Am venit să văd această competiţie şi consider că fetele noastre sunt foarte bine pregătite. Am încredere în ele şi sunt convinsă că nu se vor întoarce de la Olimpiadă fără cel puţin o medalie, cu echipa sau la individual compus”, a pronosticat “mica chinezoaică”, aşa cum e alintată Steliana de apropiaţi. Analiza lotului olimpic românesc a continuat: “Avem o echipă inedită, cu trei generaţii diferite. Să ştiţi că am putea da lovitura la Londra, pentru că antrenorii Bellu şi Bitang fac minuni. Sunt cei mai buni din lume. De altfel, cel mai mare regret din viaţa mea este că nu m-am pregătit niciodată cu ei. Cu siguranţă aş fi fost campioană olimpică. Poate că nici măcar nu m-aş fi retras aşa de repede”.

Steliana Nistor: ”Am plecat pentru că simțeam că în Sibiu și în România lumea nu mă respectă!”

46rhnO384637-02

De mai bine de doi ani multipla campioană mondială și europeană la gimnastică, Steliana Nistor, a dat Sibiul pe un orășel de la periferia capitalei Norvegiei.

A plecat cu un gust amar, povestește ea. Dacă aici nici măcar nu și-a putut găsi un loc de muncă decent, acolo este tratată cu respect și apreciată. Astăzi, Steliana Nistor spune că, totuși, și-ar dori să facă ceva în Sibiu.

Reporter: De cât timp ai plecat din Sibiu și cum e viața în Norvegia?

Steliana Nistor: Am plecat din Sibiu în 2010, deci de vreo doi ani și câteva luni. Am plecat din cauza nivelului de viață și a sistemului din România, a felului în care mă tratează lumea aici. Simțeam că în Sibiu și țară, în general, lumea nu mă respectă și nu mă apreciază pentru ceea ce am făcut. A fost nevoie de un singur telefon din partea domnului Ciprian Popescu, care lucrează acolo de vreo 14 ani, și care m-a întrebat dacă m-ar interesa să lucrez în Norvegia, ca antrenoare. Am zis bine, pot să vin, să încerc, nu-i nicio problemă. Și de la două luni am ajuns la doi ani și ceva. După cum vedeți, am ajuns să am un serviciu datorită unui străin, practic, la acea vreme, care mi-a sărit în ajutor.

Rep.: Din câte țin minte, înainte să pleci ai demarat un proiect prin care vroiai să găsești tinere gimnaste talentate prin localitățile din jurul Sibiului și să le antrenezi.

S. N.: Ideea era să fac la Sibiu o secție de gimnastică, am fost prin câteva sate să cunosc fete, eu îmi doream ca sibienii să audă nu numai de gimnasta Steliana Nistor, ci și de antrenoarea Steliana Nistor. Tinere talentate în România, crede-mă, găsești peste tot, dar dacă n-am avut nicio susținere din partea nimănui, n-am putut face eu singură totul. A trebuit să renunț. În România, după ce m-am retras din viața competițională, am primit sprijin doar din partea doamnei Mariana Bitang și a domnului Octavian Bellu, care au încercat să mă ajute cu problemele de sănătate. Ei m-au ajutat să îmi fac analizele și să îmi rezolv unele probleme și s-au mai interesat de starea mea la doi, trei ani după retragere. Asta a fost tot.

Rep.: Cum te-ai adaptat în Norvegia? Ai învățat limba, cum e la școala la care predai, ce program ai în fiecare zi?

S. N.: Acolo sunt antrenoare principală la un club de gimnastică dintr-un orășel de lângă Oslo. Lucrez ca și profesoară de sport la o școală și, în rest, îmi petrec timpul liber cu prietenii, mergem pe la restaurante, mâncăm, mergem la cinematograf, îmi place să merg pe malul mării… este locul meu preferat să mă relaxez. Limba norvegiană am învățat-o tot cu ajutorul lui Ciprian, căruia țin să-i mulțumesc public și am o foarte mare apreciere pentru el. Mi-a oferit tot ce n-am avut, m-a ajutat să învăț limba, se merg la niște cursuri, să mă acomodez… Foarte sincer îți spun că în aproape trei ani de zile am învățat atât de multe lucruri acolo și am cunoscut oameni care m-au ajutat să fac ceva cum nu am găsit  în România.

Rep.: Cum ți se pare școala în Norvegia? Ai putea-o compara cu ce se întâmplă la noi?

S. N.: Sistemul de învățământ norvegian este total diferit de România. La ei pe primul loc este școala, apoi sportul. La noi, se merge în paralel cu amândouă, acolo faci prima dată școală, apoi sport.

Rep.: Ești fericită acolo? Ai tot ce-ți trebuie?

S. N.: Privind situația mea prin modul în care sunt tratată și respectată, nici nu se poate compara cu România. Am lucrat ca antrenoare în Germania o perioadă și am fost văzută altfel, lucrez acum în Norvegia și iarăși sunt văzută altfel. În România când m-am dus și am încercat să mă angajez ca și instructor mi-au zis că nu se poate! Am avut un șoc să aud lucrurile acestea, să văd cum sunt tratată, după ce am fost dublu campioană mondială, triplu campioană europeană și campioană olimpică!

Rep.: Ăsta e marele tău regret?

S. N.: Nu vorbesc acum numai de Sibiu, ci de toată țara. În România, singurii oameni care mă ajută sunt Mariana Bitang și Octavian Bellu. Nimeni altcineva nu mi-a întins o mână.

Rep.: Probleme de genul acestea au și alte foste colege de la lotul național de gimnastică, după retragere?

S. N.: De când m-am retras, mai vorbesc doar cu Sandra Izbașa. În rest, nu am mai ținut legătura cu nicio colegă de la lot, deci nu aș putea spune. Trist, dar adevărat!

Rep.: Dacă acum ar veni din rândul autorităților sibiene cineva cu un proiect la tine, o idee, o propunere să faceți ceva, poate o școală de gimnastică, ai lua în considerare sau nu mai vrei să auzi?

S. N.: Primul meu gând după retragere a fost să fac ceva în Sibiu, dar nu s-a putut. Eu singură, nu pot să fac. Am 23 de ani, fără un sprijin, un ajutor, nu ai cum să faci ceva. Îți spun sincer că în Sibiu, după retragere, nu am putut să fac ceva în gimnastică singură. În continuare, a trebui să investesc în altceva. Îți spun că mă așteptam, după cum am văzut la alte foste colege din lotul național, să fiu și eu măcar propusă pentru titlul de cetățean de onoare al orașului Sibiu. Este adevărat, am primit un apartament ANL, dar pentru că sunt un caz social și provin dintr-o familie care este așa cum este. Familia nu ți-o poți alege. Toată copilăria mi-am petrecut-o în sala de gimnastică. Am ales să plec din țară, să îmi văd de viața mea, decât să stau aici fără să știu ce urmează să fac și ce viitor aș putea avea.

Rep.: Ți-a fost dor de Sibiu? Zilele acestea, cât ai stat pe aici, te-ai plimbat, ai revăzut locuri dragi, oameni…?

S. N.: Nu. Știi de ce? Copilăria mea a fost în sala de gimnastică, n-am avut parte de o copilărie obișnuită, ca orice alt om. Dar nu-mi pare rău absolut deloc, nu regret nicio clipă. Sunt foarte mândră de palmaresul meu, de modul în care am reprezentat țara, de faptul că mi-a fost cântat imnul național de nenumărate ori, de tot ceea ce am realizat. Sunt împăcată cu mine însumi.

Palmares de talie mondială

2008 –  Jocurile Olimpice de la Beijing: Locul III cu echipa; Locul V individual compus; Locul VII paralele

Campionatele Europene de la Clermond Ferrand – Franța: Locul I cu echipa; Locul II paralele; Locul IV bârnă

2007 –   Campionatele Mondiale de la Stuttgart- Germania: Locul II individual compus; Locul II bârnă; Locul III cu echipa.

Campionatele Europene de la Amsterdam – Olanda: Locul II paralele; Locul V individual compus; Locul VI bârnă

2006 –   Campionatele Mondiale de la Aarhus- Danemarca: Locul IV individual compus; Locul IV cu echipa; Locul VI paralele; Locul VII bârnă

Campionatele Euroepene de la Volos- Grecia: Locul II cu echipa; Locul V paralele

2004  – Campionatele Europene din Olanda – Amsterdam: Locul I individual compus; Locul I paralele; Locul II cu echipa; Locul II sărituri.

Sursa: turnulsfatului.ro

Ce mai face Steliana…

Cât a practicat gimnastica de performanţă, Steliana Nistor (22 de ani), medaliată cu bronz la Olimpiada din 2008, a fost considerată una dintre cele mai talentate sportive. Dezamăgită însă de condiţiile din România, după retragere, Steliana a ales calea străinătăţii, fiind acum antrenoare în Norvegia, într-un orăşel de lângă capitala Oslo.

This slideshow requires JavaScript.

Vă mai amintiţi de Steliana Nistor? “Micuţa chinezoaică”, aşa cum era alintată la lot, s-a făcut mare. S-a retras din activitatea sportivă, s-a pus cu burta pe carte şi s-a făcut antrenoare. Dar cum a ales să muncească tocmai în Norvegia? Ne dezvăluie chiar Steliana: “În 2009, m-am retras şi imediat am primit o ofertă de a lucra în Norvegia, de la Ciprian Popescu, un antrenor care activa de mult în acea zonă. La început mi-a fost destul de greu, mai cu seamă în privinţa învăţării limbii. Am urmat cursuri intensive de norvegiană, iar elevele mele m-au ajutat foarte mult să încep să conversez. Acum, după trei ani petrecuţi acolo, pot spune că mă descurc destul de bine”.

Fetiţele sunt înnebunite după ea

Steliana şi-a luat în serios meseria de antrenoare, iar fetiţele pe care le pregăteşte sunt înnebunite după ea: “Mi-aş dori să descopăr aici, în Norvegia, o fată care să-mi calce pe urme. Sunt copile serioase, sincere şi frumoase. S-au ataşat mult de mine, poate şi pentru că sunt aşa micuţă, ca ele”.

Steliana Nistor are însă şi un regret, bineînţeles, legat de ţara natală. “Ştiţi, cel mai rău îmi pare că în România nu am fost respectată. În Norvegia, o fostă sportivă de performanţă, chiar dacă provine din altă ţară, este apreciată de toată lumea. Aici simt că sunt respectată, nu ca în România”.

Sursa: Libertatea